Turism in judetul Sibiu

Geografia

Judeţul Sibiu este situat în partea de Sud a Transilvaniei, la Nord de Carpaţii Meridionali, în Podişul Transilvaniei, locatia, precum si solul imprimă judeţului un aspect general de munte şi podiş.

Munti

Aici se gasesc Munţii Făgăraşului, si sunt cei mai înalţi munţi de pe teritoriul României, se înşiră mai multe piscuri cu înălţimi ce oscilează între 2200-2500 m (Vârtopu, Vânătoarea lui Buteanu, Paltinu, Lăiţa, Negoiu, Ciortea, Scara, Suru).

Defileul Oltului, cu o lungime - în judeţul Sibiu - de 12 km reprezintă o importantă cale feroviară şi rutieră, asigurand deschiderea spre sud a regiunii Sibiului.

Munţii Cindrelului şi Lotrului au un caracter mult mai puţin aspru si dificil şi sunt mai ospitalieri decât Munţii Făgăraşului.

La marginea nordică a munţilor, râurile au săpat un culoar de depresiune, dar părţile lui componente precum Depresiunea Făgăraşului, Depresiunea Sibiului - cu prelungirea ei vestică, Depresiunea Săliştii şi Depresiunea Apoldului, sunt caracterizate prin modul diferentiat de grupare al aşezărilor şi de utilizare a terenurilor.

Depresiuni

Depresiunile se întâlnesc sub forma unei zone de contact dintre munţi şi Podişul Transilvaniei. Prelungire muntilor spre V, sub forma depresiunilor Săliştei şi Apoldului, fac, prin intermediul culoarului Visei, legătura directă dintre Sibiu şi valea Târnavei Mari.

Depresiunea Făgăraşului , cunoscută şi sub denumirea de Ţara Oltului, este o unitate geografică extrem de bine conturată, între munţii din Sud şi podişul de la Nord.

Depresiunea Sibiului este situată în dreapta Oltului, si este o depresiune de contact, dezvoltată mai mult în dauna podişului de la Nord, avand un pronunţat caracter asimetric.

Datorita întinderii suprafeţelor de acumulare fluviatilă, un număr foarte mare de localităţi s-au fixat de-a lungul Cibinului precum, Tălmaciu, Veştem, Mohu, Cristian sau la ieşirea din munte a afluenţilor săi precum, Tălmăcel, Sadu, Cisnădioara, Răşinari, Poplaca, Gura Râului.

Depresiunea Apoldului reprezintă de fapt partea centrală a bazinului Secaşelor  din care doar o mică parte se situează pe teritoriul judeţului Sibiu. Aceasta depresiune se leaga asimetric de depresiunea Săliştei printr-o serie de dealuri joase, în care îşi au obârşia văile Aciliului şi Amnaşului şi pârâul Cernavodă. Aceasta leagă Ţara Făgăraşului de râul Mureş, de-a lungul acestor rauri exista asezarile: Miercurea Sibiului, Apoldu de Jos, Ludoş, precum şi cele organizate în văile pâraielor: Aciliu, Apoldu de Sus, Amnaş, Dobârcaş.

Podişul Târnavelor este situat la Nord de depresiunile de sub munte, fiind puternic fragmentat, formand astfel masive deluroase sau grupuri de dealuri şi culmi, separate între ele.

Podişul Hârtibaciului reprezinta tinutul dintre Târnava Mare şi Olt, denumirea derivand de la numele celui mai important râu ce străbate regiunea.

Podişul Secaşelor se găseşte  intre depresiunile Săliştei şi Apoldului - pe de o parte şi valea Târnavei Mari - pe de altă parte.

O caracteristica a zonei este prezenta bisericilor fortificate, datând din secolele XII - XVI, prezente în cea mai mare parte a satelor si târgurilor colonizate de populatia germana cunoscuta sub genericul de sasi. 
Cea mai mare frecventa a bisericilor fortificate o regasim în Provincia Sibiului împartita în sec. XIV în cele sapte scaune (Orastie, Sebes, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu si Rupea), precum si în localitatile din jurul Mediasului (din "Cele Doua Scaune", Medias si Seica Mare). 
Spre deosebire de cetatile din vestul Europei, bisericile - cetati din S-E Transilvaniei nu erau locuite permanent. Ele aveau functii sacrale, de adapostire a populatiei si de aparare în caz de primejdie.

Statiune turistica permanenta situata la 32 km sud-vest de Sibiu la altitudinea de 1442 m într-o padure de conifere, în Muntii Cindrel. 
A fost întemeiata de Societatea Carpatina Transilvana (S.K.V.) în ultimul deceniu al secolului XIX. Din nucleul de vile initial statiunea conserva Casa turistilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898) si înca o vila, declarate monumente istorice.

Ocna Sibiului a fost prima data documentata in 1263 desi zona este locuita din vremea dacilor.
Statiunea a fost inaugurata oficial in 1846, iar in 1909 s-a terminat Pavilionul central, un complex arhitectural in still Jugendstill de o valoare deosebita. Din 1948 Ocna Sibiului a devenit o statiune permanenta de odihna si cura balneara.

Marginimea Sibiului este o zona etnografica unica in Romania situata la vest de Sibiu, limitata la sud de valea Sadului si la nord de valea raului Saliste. 
Cuprinde 18 localitati: Boita, Sadu, Raul Sadului, Talmaciu, Talmacel. Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina.
Sunt asezari vechi cu o populatie majoritara romana. Cea mai veche este Rasinari din 1204, urmata de Talmaciu 1318, Orlat 1322 si Saliste 1354. Aceasta zona este caracterizata prin cresterea oilor, pastoritul fiind o traditie de secole pe aceste locuri in special in satele din zona nord vestica. Cea mai veche biserica pictata se gaseste la Saliste din 1674 urmata de biserica de lemn din Poiana Sibiului, 1771, si cea din Talmacel din 1776.
Pictura de icoane pe sticla este un obicei vechi pastrat in marginime de 200 de ani. Muzeul de icoane de la Sibiel este cel mai mare din Europa.