Turism Sibiu

Turism in judetul Sibiu

Geografia

Judeţul Sibiu este situat in partea de Sud a Transilvaniei, la Nord de Carpaţii Meridionali, in Podişul Transilvaniei, locatia, precum si solul imprima judeţului un aspect general de munte şi podiş.

Munti

Aici se gasesc Munţii Fagaraşului, si sunt cei mai inalţi munţi de pe teritoriul Romaniei, se inşira mai multe piscuri cu inalţimi ce oscileaza intre 2200-2500 m (Vartopu, Vanatoarea lui Buteanu, Paltinu, Laiţa, Negoiu, Ciortea, Scara, Suru).

Defileul Oltului, cu o lungime - in judeţul Sibiu - de 12 km reprezinta o importanta cale feroviara şi rutiera, asigurand deschiderea spre sud a regiunii Sibiului.

Munţii Cindrelului şi Lotrului au un caracter mult mai puţin aspru si dificil şi sunt mai ospitalieri decat Munţii Fagaraşului.

La marginea nordica a munţilor, raurile au sapat un culoar de depresiune, dar parţile lui componente precum Depresiunea Fagaraşului, Depresiunea Sibiului - cu prelungirea ei vestica, Depresiunea Saliştii şi Depresiunea Apoldului, sunt caracterizate prin modul diferentiat de grupare al aşezarilor şi de utilizare a terenurilor.

Depresiuni

Depresiunile se intalnesc sub forma unei zone de contact dintre munţi şi Podişul Transilvaniei. Prelungire muntilor spre V, sub forma depresiunilor Saliştei şi Apoldului, fac, prin intermediul culoarului Visei, legatura directa dintre Sibiu şi valea Tarnavei Mari.

Depresiunea Fagaraşului , cunoscuta şi sub denumirea de Ţara Oltului, este o unitate geografica extrem de bine conturata, intre munţii din Sud şi podişul de la Nord.

Depresiunea Sibiului este situata in dreapta Oltului, si este o depresiune de contact, dezvoltata mai mult in dauna podişului de la Nord, avand un pronunţat caracter asimetric.

Datorita intinderii suprafeţelor de acumulare fluviatila, un numar foarte mare de localitaţi s-au fixat de-a lungul Cibinului precum, Talmaciu, Veştem, Mohu, Cristian sau la ieşirea din munte a afluenţilor sai precum, Talmacel, Sadu, Cisnadioara, Raşinari, Poplaca, Gura Raului.

Depresiunea Apoldului reprezinta de fapt partea centrala a bazinului Secaşelor  din care doar o mica parte se situeaza pe teritoriul judeţului Sibiu. Aceasta depresiune se leaga asimetric de depresiunea Saliştei printr-o serie de dealuri joase, in care işi au obarşia vaile Aciliului şi Amnaşului şi paraul Cernavoda. Aceasta leaga Ţara Fagaraşului de raul Mureş, de-a lungul acestor rauri exista asezarile: Miercurea Sibiului, Apoldu de Jos, Ludoş, precum şi cele organizate in vaile paraielor: Aciliu, Apoldu de Sus, Amnaş, Dobarcaş.

Podişul Tarnavelor este situat la Nord de depresiunile de sub munte, fiind puternic fragmentat, formand astfel masive deluroase sau grupuri de dealuri şi culmi, separate intre ele.

Podişul Hartibaciului reprezinta tinutul dintre Tarnava Mare şi Olt, denumirea derivand de la numele celui mai important rau ce strabate regiunea.

Podişul Secaşelor se gaseşte  intre depresiunile Saliştei şi Apoldului - pe de o parte şi valea Tarnavei Mari - pe de alta parte.

 

 

Cetatile sasesti

 

O caracteristica a zonei este prezenta bisericilor fortificate, datand din secolele XII - XVI, prezente in cea mai mare parte a satelor si targurilor colonizate de populatia germana cunoscuta sub genericul de sasi. 
Cea mai mare frecventa a bisericilor fortificate o regasim in Provincia Sibiului impartita in sec. XIV in cele sapte scaune (Orastie, Sebes, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu si Rupea), precum si in localitatile din jurul Mediasului (din "Cele Doua Scaune", Medias si Seica Mare). 
Spre deosebire de cetatile din vestul Europei, bisericile - cetati din S-E Transilvaniei nu erau locuite permanent. Ele aveau functii sacrale, de adapostire a populatiei si de aparare in caz de primejdie.

Paltinis 

Statiune turistica permanenta situata la 32 km sud-vest de Sibiu la altitudinea de 1442 m intr-o padure de conifere, in Muntii Cindrel. 
A fost intemeiata de Societatea Carpatina Transilvana (S.K.V.) in ultimul deceniu al secolului XIX. Din nucleul de vile initial statiunea conserva Casa turistilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898) si inca o vila, declarate monumente istorice.

Ocna Sibiului

Ocna Sibiului a fost prima data documentata in 1263 desi zona este locuita din vremea dacilor.
Statiunea a fost inaugurata oficial in 1846, iar in 1909 s-a terminat Pavilionul central, un complex arhitectural in still Jugendstill de o valoare deosebita. Din 1948 Ocna Sibiului a devenit o statiune permanenta de odihna si cura balneara.


Marginimea Sibiului
 

Marginimea Sibiului este o zona etnografica unica in Romania situata la vest de Sibiu, limitata la sud de valea Sadului si la nord de valea raului Saliste. 
Cuprinde 18 localitati: Boita, Sadu, Raul Sadului, Talmaciu, Talmacel. Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina.
Sunt asezari vechi cu o populatie majoritara romana. Cea mai veche este Rasinari din 1204, urmata de Talmaciu 1318, Orlat 1322 si Saliste 1354. Aceasta zona este caracterizata prin cresterea oilor, pastoritul fiind o traditie de secole pe aceste locuri in special in satele din zona nord vestica. Cea mai veche biserica pictata se gaseste la Saliste din 1674 urmata de biserica de lemn din Poiana Sibiului, 1771, si cea din Talmacel din 1776.
Pictura de icoane pe sticla este un obicei vechi pastrat in marginime de 200 de ani. Muzeul de icoane de la Sibiel este cel mai mare din Europa.